Feedback de la Răscruci pentru cursul despre starea de bine în școală

 

Îmi dau lacrimile când citesc ce scriu profesorii în chestionarele de evaluare a cursului despre starea de bine și mă simt utilă și mândră că pot contribui la schimbarea educației din România. Las aici câteva mesaje, să revin la ele pentru o stare de bine, A din modelul PERMA.

„Primul curs la care am participat cu drag, care pur și simplu nu voiam să se termine. Primul curs care mi-a captat în totalitate atenția. Am avut foarte multe de învățat, mi-a oferit o perspectivă nouă asupra modului în care ar trebui perceput atât locul de muncă, cât și relația cu colegii, copiii și părinții acestora. Mă simt onorată și norocoasă că am avut posibilitatea de a participa la acest curs MINUNAT.”(C.I., Școala Răscruci)

„Sunt de părere că acest curs extraordinar ar trebui parcurs de toți profesorii din România deoarece este extrem de util. Am învățat că starea de bine a elevilor vine din atitudinea pozitivă a profesorilor față de cele predate și că aceasta este strâns legată de învățare și motivație. Pentru că ne petrecem o bună parte din timp la școală, este esențial să avem o stare de bine cu toate aspectele sociale, fizice și emoționale. Starea de bine a elevilor le influențează capacitatea de a-și atinge întregul potențial școlar. Calitatea relațiilor pe care le au copiii între ei, pe care le au cu adulții, precum și calitatea mediului de învățare, influențează fundamental progresele lor școlare. Mi-a plăcut foarte mult și modul în care doamna Anca Târcă a structurat acest curs începând cu starea de bine a profesorilor, a elevilor și apoi a părinților. Mi se par inovatoare ideile acestui curs și voi încerca să pun în practică ceea ce am învățat. Dacă ar fi să apreciez gradat acest curs (că doar suntem profesori), acesta ar avea un mare 10 din partea mea.” (F.A., școala Răscruci).

„Consider că acest curs reprezintă un instrument didactic esențial, care ar trebui să fie disponibil în toate instituțiile de învățământ. În ciuda duratei relativ scurte a cursului, experiența mea a fost extrem de plină și constructivă. Am avut privilegiul să învăț numeroase concepte și să beneficiez de îndrumarea unui profesionist dedicat. Am apreciat în mod deosebit abordarea doamnei trainer care a inclus exemple concrete, inclusiv din propria sa experiență, oferindu-ne astfel noua, ca profesori, perspective și instrumente valoroase. Este indiscutabil că mediul școlar se confruntă cu numeroase provocări, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional și afectiv, însă cursul ne-a motivat să ne angajăm în schimbări și să îndrăznim să implementăm acțiuni pe care, poate, anterior nu am avut curajul să le inițiem, chiar dacă eram conștienți de necesitatea lor.” (P.G, Școala Răscruci)

„Cursul a fost minunat, m-am simțit altfel decât la celelalte cursuri de formare pe care le urmez în acest moment. Doamna Anca Tîrcă e un om deosebit, o prezență extrem de plăcută, am remarcat la dânsa un profesionalism de nivel înalt, a atins corzi sensibile ale fiecăruia, ne-a făcut să ne gândim la multe lucruri frumoase vizavi de personalitatea fiecărui elev și de personalitatea noastră, a dascălilor. Starea de bine s-a instalat încă de la începutul cursului.”

„Acest curs a însemnat pentru mine confirmarea că starea de bine se poate aduce în orice școală însă necesită un sistem bine gândit, reguli clare și o bună organizare. Chiar de a doua zi după curs au început să apară semne în sala profesorală: bomboane, o vază cu liliac și un cartonaș cu un mesaj frumos, tabla cu mesajul ”Starea de bine începe cu MINE”, cu postituri și loc de lăsat mesaje.” (I.S)

Cursul ”Prevenirea și reducerea abandonului școlar prin creșterea stării de bine”, consider că a reușit să surprindă esența, să-mi clarifice anumite neclarități și să-mi ofere exemple de bune practici ale conceptului de stare de bine. Am apreciat modul interactiv în care a fost ținut acest curs, precum și buna pregătire în acest domeniu a formatorului. Cu siguranță după parcurgerea acestui curs îmi voi schimba puțin tehnica de predare, ceea ce sper că va spori interesul elevilor pentru orele mele, iar dacă și colegii mei vor schimba, abordarea actuală în procesul de predare, sunt convins că vom face Școala Profesională Răscruci un mediu în care elevii vor veni cu drag.” (R.P.)

Polonezii nu mai dau teme pentru acasă la clasele 1-3

 

Vestea zilei în educație, despre care tocmai am vorbit (doar un sfert din ce aveam de spus!) la Aleph News – Polonia a interzis tema pentru acasă la clasele 1-3, ea devenind opțională la clasele a IV-a și de gimnaziu.

Nu mă miră această decizie, se remarcă, la nivel mondial, o tendință tot mai bine primită de către elevi, profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies). Polonia se înscrie în rândul țărilor care au redus numărul de ore alocat temelor sau le-au interzis cu totul: Finlanda, Canada, Coreea de Sud, Franța, până și China, care a făcut acest lucru acum mai mulți ani, însoțind această prevedere de interzicerea oricăror auxiliare la clasele primare. Sunt oameni și sisteme în lume care consideră că, în afară de teme, există multe alte activități care pot îmbunătăți performanța unui copil – o cină cu familia, un somn bun, un tablou pictat în grădină și tot așa.

Multe studii au arătat că nu întotdeauna temele aduc progres în învățare, de exemplu OECD, care constată că „the more time students spend on homework, the worse they perform in school.”

Problematica temelor pentru acasă este una controversată și sunt sigură că vor fi reacții și în Polonia. Sunt argumente pro și contra și țările au abordări diferite, care se mulează pe tradițiile de sistem și viziunea asupra educației. La noi, deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;

- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;

- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003); deci, 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa (cred că avem și noi un ordin dat de ministrul Mircea Dumitru pe acest subiect, dar nu știu câți îl respectă);

- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.

Dacă e să răspund în nume personal, eu am o poziție echilibrată pe acest subiect, adică da, să avem teme, dar ele să fie puține și bune, să aibă impact asupra progresului academic și socio-emoțional al copilului. Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție de mijloc, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup. Teme care să dezvolte creativitatea și să pună la lucru imaginația.

Întrebarea este cum reglăm subiectul temelor pentru acasă la nivel de școală. Din experiența de fostă directoare preocupată și de acest subiect, cred că, pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, fiecare școală ar trebui să își elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de politică școlară, denumit „politica școlii privind tema pentru acasă”, prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:

-de ce se dau teme?

-cât timp se alocă temelor?

-ce fel de teme se dau?

-cum se controlează și se evaluează temele?

-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme? (când eram directoare , exista un grafic în fiecare clasă, afișat pe perete, agreat de profesorii clasei, în care se menționa că lunea, de exemplu, se dă temă la română, marți la matematică și așa mai departe).

Ca o temă bine făcută despre teme.

(au înflorit mărgăritarele în #grădinaeducației - uite, și asta poate fi o temă pentru acasă, aflați de ce se numesc aceste flori lăcrămioare sau mărgăritare)

Ani de lucru la starea de bine

 

Mă preocupă starea de bine în școală din 2014. Dacă mă uit în urmă, aș zice că sunt mândră de ceea ce am realizat pe tema stării de bine în școală și stării de bine a profesorilor și că am adus acest subiect în școli din România și Republica Moldova:

- am creat un framework/ model operațional în contextul românesc, STAR, pe care școlile îl pot utiliza pentru a aduce starea de bine pe termen lung și riguros;

- am conceput un curs de succes pe această temă;

- am format câteva mii de profesori pe acest subiect, pentru că starea de bine se învață;

- am lucrat cu sute de școli care au început deja să facă intervenții în acest sens;

- am atins acest subiect în formarea directorilor, vreo 3000;

- pentru prima oară există în România PDI -uri ale școlilor care conțin o țintă strategică referitoare la aducerea stării de bine în școală, țintă pe care am prezentat-o în cursurile cu directorii;

- am promovat conceptul în diverse conferințe;

- am scris un ghid (două ediții) pentru directori, profesori și părinți, care este foarte îndrăgit atât la noi, cât și în Republica Moldova;

- am scris numeroase articole pe blog și pe Facebook referitoare la starea de bine în școală.

De fapt, voiam să vă spun că a apărut un studiu despre well-being for schoolteachers sub umbrela IBB, care are preocupări recente în domeniu, vezi link aici: AICI

„The research highlights the importance of investing in teacher well-being not only for the sake of teachers themselves but also for the benefit of students and the school system.” Ce spun și eu de 4 ani.

Directoarea din Isacova

 

La școala din comuna Isacova am dat de o directoare pe sufletul meu, cu care aș fi stat de vorbă ore în șir.

„profesia e în sânge”

„îi învățăm pe copii să se descurce în viitor”

„ne-au ajutat copiii în pandemie să lucrăm online”

„vorbesc cu ei, ai mâncat? ce ai făcut azi?...am făcut curat și treabă în curte, nu am făcut tema...lasă nu-i problemă, o faci mâine”

„mama mea a fost profesoară și m-a învățat să fiu luptătoare”

„le-am spus colegilor - director ești o perioadă, după aceea ești coleg”

„omenia e importantă, îi înțeleg pe colegi, toți avem probleme”

„vorbesc cu colegii, îi întreb despre viața lor, ce au făcut în weekend”

„am făcut gardul școlii cu ajutorul unei verișoare care locuiește în SUA, ne-a dat ea bani”

O cheamă Aurica Frătescu și m-a așteptat cu drag în fața școlii, împreună cu primarul, într-o zi de duminică. Eu i-am dat ghidul „Hai cu starea de bine în școală!”, ea ne-a oferit cafea, bomboane și spumant Rădăcini. Nu cred că a fost o întâmplare, știa că am venit în Isacova în căutarea unor ancore din trecutul familiei soțului.

În vizită la vitejii din Chișinău

La Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Chișinău am văzut copii fericiți și dezinvolți, care, după ore, fac în școală înot, dansuri populare, sport, șah, totul gratuit. Unii băieți croșetează.

Primirea dnei directoare Nelly Berezovschi a fost impresionantă:

„Întâlnire de suflet cu autoarea -Anca Tirca - un fenomen în Pedagogia contemporană! Ziua de 01 aprilie 2024 a rămas în sufletele noastre ca un adevărat imbold pentru crearea și menținerea stării de bine a profesorilor și a elevilor…”

Am vizitat școala, pornind de la bazinul de înot, trecând pe la cercul de dansuri populare, la bibliotecă, prin clase. Am ținut în cancelarie o prezentare a temei mele preferate, starea de bine în școală și am acordat prima diplomă de școală ambasador pentru starea de bine din Republica Moldova.

Două lucruri pe care vreau să le subliniez despre educația din Republica Moldova, cu speranța că le vom avea și la noi la un moment dat:

1. toți copiii din clasele primare din țară au masă gratuită la școală.

2. examenul de absolvire a gimnaziului este pus exact acolo unde trebuie, la finalul clasei a 9-a, nu a opta.

Bravo, RM!

Vizita în Republica Moldova

 

Update:

O concluzie scurtă în urma vizitei mele în Republica Moldova - această țară și-a găsit drumul pentru reformarea educației. Calea a fost deschisă de Maia Sandu, pe vremea când a fost ministra educației, și este urmată și în prezent de Dan Perciun. Sunt sigură că în anii care urmează vom vedea transformări majore ale educației în această țară. Decidenții au viziune, sunt harnici și profesioniști și sunt deschiși la idei inovatoare. Succes!

Învățarea în afara sălii de clasă (ÎASC)

Acum câteva zile, am vorbit cu un grup de profesori despre nevoia de a oferi copiilor ”digitalizați”, care își petrec mult timp în fața computerului, cât mai multe alternative de învățare în aer liber și le spuneam despre ceea ce se numește ”mintea hibridă”/ the hybrid mind, ca al treilea mod de a învăța și a fi. A avea o minte hibridă înseamnă să știi să trăiești simultan atât în lumea digitalizată, cât și în natură, a folosi computerul pentru a te informa și procesa date și mediul natural pentru a-ți folosi simțurile și a învăța văzând, ascultând, pipăind, mirosind. E cam ceea ce fac eu în fiecare zi, alternez timpul petrecut la laptop cu cel din gradina mea, la care lucrez câteva ore în fiecare zi.

Este o temă de reflecție și acțiune, mai ales, atât pentru părinți, cât și pentru școli, aceea de a le oferi copiilor din ziua de azi posibilitatea să petreacă timp și afară, în grădină, în parc, în pădure, pe câmp, unde sa facem INVATARE IN AFARA SALII DE CLASĂ (ÎASC, o prescurtare care îmi aparține).

Există un acord la nivel global că ÎASC este un demers cu mult potențial pedagogic, s-au făcut numeroase cercetări care au evidențiat beneficiile acestui tip de învățare, iată, de exemplu, ce a scris OFSTED, corpul de inspectie scolara în UK:

”learning outside the classroom contributes significantly to raising standards and the quality and depth of learning”(OFSTED ”Learning Outside The Classroom Report”, 2008)

BENEFICIILE pentru elevi sunt multiple. De la Dewey încoace sunt menționate de cercetări:

- rezultate academice mai bune;

- comportament îmbunătățit;

- motivație crescută pentru învățare;

- competențe transcurriculare dezvoltate (lucrul în echipă, organizare, sintetizarea informațiilor, creativitate, gândire critică, problem-solving, comunicare etc);

- abilități complexe de investigare, cercetare, analiză (partea superioară din taxonomia lui Bloom);

- încredere în sine sporită;

- curiozitate intelectuală, „A need to know feueling”, „Aha moment”.

În alte țări, există multe bune practici în ceea ce privește ÎASC, precum includerea unui modul în formarea inițială, granturi pentru școli, publicații de specialitate, politici educaționale ale ministerelor, consilii naționale de ÎASC, platforme, networks, programe ale asociațiilor.

Întrebarea este cum pot școlile să facă acest lucru, adică să părăsească periodic spațiul clasei pentru a realiza activități care să stea sub umbrela a ceea ce numim învățare în afara sălii de clasă, adică să utilizeze alte spații care să le ofere oportunități solide pentru:

1.parcurgerea curriculumului diverselor discipline

2. învățare autentică

3. dezvoltarea personală a elevilor

4. creșterea motivației pentru învățare.

Școlile pot face acest lucru daca includ IASC într-un program menit să aducă starea de bine la nivelul întregii școli. Am lucrat cu sute de școli în ultimii ani pe acest subiect prioritar în multe sisteme de învățământ din lume, am scris un ghid, am făcut cursuri de formare și am dezvoltat un model, modelul STAR, care este de ajutor școlilor ce doresc să se transforme si să își îmbunătățească rezultatele pe toate planurile, academic și holistic.

În acest model, eu cred că locul IASC este în cadrul intervențiilor la nivelul elevilor și școlile pot operaționaliza acest model pe ani de dezvoltare și tipuri de activități.

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului (o mamă îmi spunea deunăzi că a ieși afară la joacă cu alți copii a ajuns un fel de pedeapsă pentru fiica ei!), cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Prin școlile în care se întâmplă să mai ajung sau pe la cursuri, le spun profesorilor să mai iasă din când în când din clase și să facă ore și afară, în pădure, în parc, pe deal, pe câmp, în grădina din spatele școlii, unde se poate. Cum ar fi să scrii o compunere despre toamnă într-o livadă cu meri, să înveți despre plante, gâze și flori nu din pozele din carte sau desenele de pe tablă, ci observându-le de aproape? Sau să desenezi în natură, să faci mișcare, să citești, să cânți, să vezi cum fenomene din fizică și chimie se întâmplă nu pe tablă, ci în viața reală? Cu un pic de imaginație și creativitate, până și matematică se poate face în natură, unii profi au îndrăznit.

 O întrebare importantă de la care pornim atunci când organizăm ÎASC este cea care privește LOCUL UNDE ARE LOC IASC. Iată un grafic pe care l-am elaborat pe acest subiect:

Pentru fiecare nivel, dezvolt ideile într-un workshop de formare. De exemplu, referitor la orele în aer liber, menționez că acestea pot fi pentru toate disciplinele, biologie, chimie, fizică, matematică, desen, muzică, lectură, limbi străine sau altele. Despre amenajarea unei grădini, am scris AICI, iar arta tranzientă este dezvoltată de Kinder Trips https://kindertrips.com/ro/.

Pentru a face ÎASC, școlile pot operaționaliza, realizând următoarele:

- stabilirea locurilor cu potential din scoală sau localitate sau chiar un pic mai departe;

- selectarea competențelor din curriculum care se pot dezvolta prin activități de ÎASC și conținuturi adecvate;

- formarea profesorilor pe acest subiect (de exemplu, dacă aleg să amenajeze o grĂdină a școlii, asta  nu înseamnă neapărat că aducem niste cauciucuri uzate și punem niște flori la întâmplare, ci înseamnă un minim nivel de cunoșținte despre plante, legume, umbra, soare, sol, udat, plivit etc.

- planificarea activitătilor cu obiective educaționale clare, academice și de dezvoltare de soft skills

- conceperea unor instrumente de evaluare;

- găsirea unor resurse pentru activitate.

Exist, evident și câteva probleme legate de ÎASC, precum: timpul, resurselor, disponibilitatea profesorului, planificarea și organizarea, raportarea la curriculum, includerea în sistemul de evaluare a școlilor.

In Romania, a existat un program cu fonduri UE pe tema educației outdoor, în cadrul căruia a fost publicat un ghid pe acest subiect; avem Săptămâna verde și cea altfel în școli, o dată pe an. Asociația Da’DeCe instruieste profesorii pe tema lecțiilor în muzeu și a publicat kituri pedagogice. Există asociații care oferă programe pentru școli - service learning, școli prietenoase cu natura, artă tranzientă. În anul 2020 am introdus în țară ideea de învățare afară și am lansat campania AT „Clase în aer liber” ( AICI )

 Orele în aer liber nu sunt o idee apărută în aceste vremuri, iată o fotografie din 1957 cu astfel de activități, într-o școală din Olanda, parte a unei întregi mișcări la nivel european, inițiată cu scopul de a le oferi copiilor beneficiile aerului proaspăt pentru sănătate mintală și fizică.

Exact în ultima zi din iulie 2020, am lansat campania „Clase în aer liber în România” și am propus școlilor de la noi să amenajeze spații de învățare în aer liber, în curtea sau în grădina școlii, ca o soluție la lipsa de spațiu cu care s-au confruntat în pandemie, dar nu numai, căci statul afară e o soluție bună, în general, orele afară, în natură, fiind speciale, iar conceptul de „outdoor learning” fiind unul tot mai diseminat.

De atunci, există multe școli care au preluat ideea, astfel încât avem astăzi, în diverse locuri din țară, astfel de clase.

 

Așa cum am mai spus, aceste clase se pot realiza relativ ușor și  nu necesită cine știe ce cheltuieli. Se pot folosi paleți, trunchiuri tăiate de copaci, bucăți mari de piatră, paie, băncuțe mai vechi date cu soluții de protecție, scăunele sau lădițe din plastic  etc. , iar avantajele sunt destule. De asemenea, sunt școli care au construit pavilioane acoperite, care pot fi folosite și pe vreme urâtă. Se poate fixa și o tablă, pe un perete sau un gard la îndemână. Îi îndemn pe profesori să apeleze pentru ajutor la persoane din comunitate, părinți care se pricep la tâmplărie etc.

 

În principal, când se amenajează un spațiu de învățare în aer liber, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:

1. Să găsiți un loc potrivit, care să fie departe de surse de zgomot și să aibă umbră pe parcursul zilei.

2. Să aveți grijă ca obiectele pe care stau copiii să fie unele comode și ușor de mutat. 

3. Să montați o tablă care să rămână în acel spațiu permanent, de exemplu, puteți să o prindeți într-un cadru de lemn sau pe un perete.

4. Să aveți un loc în exterior pentru a depozita diverse materiale de care au nevoie profesorii - hârtie, cretă, resurse pentru proiecte etc.; poate fi o mică magazie de lemn sau de plastic.

Avantajele unor astfel de clase sunt destule, iar printre acestea, aș aminti: 

- păstrarea unei distanțe rezonabile între copii, spațiul fiind suficient de mare;

- mai puține obiecte și suprafețe de atins decât în sala de clasă;

 - aerul curat în care stau copiii, în comparație cu sălile de clasă din interior, care trebuie ventilate corespunzător;

- faptul că se pot desfășura ore de la diverse materii, lb. română, științe, desen, lb. străine, istorie, geografie etc., iar cei care au tablă, chiar matematică. Profesorii care au facut lecții în astfel de clase în aer liber, spun că au citit afară, au scris afară, au avut discuții interesante afară, au predate noi conținuturi afară, cam tot ce făceau în clasele din interior;

 - posibilitatea de a face diverse activități de genul brain breaks, inclusive momente de meditație/ mindfulness (am imaginea aceasta în minte, cu copii în grădina sau livada unei școli 😀);

 - e un mod altfel, care e atrăgător atât pentru copii, cât și pentru profesori.

Printre dezavantaje, aș enumera:

- imposibilitatea de le folosi pe vreme urâtă;

- faptul că necesită o programare a claselor care doresc să învețe afară;

- posibil, un management al clasei mai solicitant pentru profesori.

Îi îndemn pe profesori să practice ÎASC și, dacă o fac, să îmi dea de știe să îi promovez. Succes!