sâmbătă, 22 iulie 2017

Dimineață la Pucioasa -”there I was on a July morning”


Creativitate de vară

( imaginea reprezintă o secvență din cadrul atelierelor de creativitate pentru copii organizate în iulie și august, lunea și miercurea, la Muzeul Colecțiilor de Artă, înscrieri la copiicreativi @gmail.com, 0738 030 218) - foto credits -Stefan Câlția - Locuri, pagina de Facebook)

Într-o lume în care se pune tot mai mult preț pe creativitate, pe capacitatea de a inova și de a gândi din multiple perspective, nu numai că ar trebui să acordăm artelor un loc important în curriculum, dar ar trebui să vorbim mai mult despre asta și să convingem autoritățile educaționale, părinții, profesorii și directorii că, fără artă în școli, copiii nu vor crește frumos de tot pe dinăuntru și vor descoperi mai greu sau nu vor descoperi niciodată că sunt multe, atât de multe feluri de a vedea și interpreta lumea din jur.

vineri, 30 iunie 2017

Vorba de educație - despre minte

Mă bucur să văd că această carte a fost tradusă și la noi, mai ales că una dintre primele postări de pe blogul meu despre educație, acum vreo 4 ani, era despre Carol Dweck și ideile ei, despre distincția pe care, după trei decenii de cercetări serioase, profesoara de psihologie de la Stanford University o face între growth mindset – o programare a minții pentru creștere/ flexibilitate/evoluție și fixed mindset – o programare rigidă/ fixă a minții.

Persoanele care au o minte rigidă consideră că au abilități/ inteligență/ talente cu care s-au născut, că acestea pot fi remarcabile sau, dimpotrivă, pot fi la un nivel inferior, dar că ele nu pot fi schimbate, și, prin urmare, se mulțumesc cu starea de fapt, nu fac nimic să își dezvolte respectivele abilități, evită provocările și obstacolele, ignoră feedbackul, se supără dacă sunt criticate și se simt amenințate de oamenii de succes din anturajul lor. 

Pe de altă parte, persoanele care au o minte flexibilă consideră că au un potențial care poate fi dezvoltat, fac eforturi să își depășească limitele, să învețe lucruri noi și să evolueze, înfruntă obstacolele, acceptă provocări, învață din critică și recunosc și apreciază valoarea oamenilor de succes din jurul lor, de la care se inspiră și cărora le sunt recunoscătoare.

Vestea bună este că putem, ca profesori și părinți, să formăm minți flexibile, dacă, așa cum spune Carol Dweck, vom ști să apreciem procesul de învățare în care sunt implicați copiii și îi vom lăuda pe aceștia pentru progresul făcut, perseverență sau concentrare. Așa cum se întâmplă deja prin unele școli din lume unde elevii care nu trec un test nu primesc nota 4, ci nota ”nu încă”😊, ceea ce îi face să înțeleagă că de fapt se află într-un proces de învățare care tot continuă. Copiii au nevoie să creadă că pot mai mult și această putere ”de a crede că poți mai mult”, spune Dweck, poate fi educată.

luni, 26 iunie 2017

Vorba de educație - direcția



Așa mi-ar plăcea să fie și la noi: un text scurt și clar de politică educațională, cadrul general pentru o școală „ great”, cum zice NYC Department of Education. 6 caracteristici – repere care le arată școlilor DIRECȚIA, către ce să tindă, la ce să se raporteze când își fac și  își implementează strategiile de dezvoltare, când  se reinventează și se reformează: leadership  de-adevăratelea, învățare ca la carte, profesori care colaborează, o cultură organizațională  în care elevii se simt apreciați, legături  strânse cu părinții și comunitatea. Plus,  încredere și respect reciproc, care să facă posibile toate cele enumerate mai sus.

sâmbătă, 24 iunie 2017

Vorba de educație - comunitatea profesională

Am tot mers prin școli în ultima perioadă și mi se confirmă ceea ce știam și din propria experiență de director. Schimbarea în educaţie se întâmplă doar dacă în școală directorul știe ce are de făcut și cum să lucreze cu oamenii, atmosfera e bună, profesorii lucrează împreună, dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele, au valori comune și colaborează. Cam asta ar însemna o comunitate profesională. La Liceul Carol I din Valea Doftanei se poate.

luni, 19 iunie 2017

Vorba de educație - Cercul Curajului


Uite și modelul Native American ! Cred că ce îi învățau amerindienii pe copiii lor e de mare actualitate și când vorbim de educația copiilor de azi: să le fie drag de locul în care trăiesc, să facă bine ceea ce fac, să gândească liber și cu responsabilitate și să le pese de cei din jurul lor (articol semnalat de The Art of Learning, mai multe aici)

joi, 15 iunie 2017

Vorba de educație - o școală bună, din nou


Tot spun de câțiva ani, poate se schimbă și la noi modul în care evaluăm școlile:o școală bună este, după părerea mea, aceea în care FIECARE (și subliniez, fiecare) copil face un pas înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat să promoveze, a venit foarte tăcut și școala  l-a învățat să pună întrebări, a venit nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la 10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.E final de an școlar. Am fost o școală bună?

duminică, 11 iunie 2017

Vorba de educație - empatie cât cuprinde


Suntem tot mai conectați prin tehnologie, dar de fapt tot mai puțin legați între noi și mai puțin empatici. Peste 50% dintre adolescenți ar comunica cu prietenii mai degrabă digital, decât în mod direct. 87% dintre milennials au recunoscut că nu sunt atenți la ce se vorbește pentru că sunt distrași de telefonul mobil. Prin urmare, e nevoie să ne exersăm mai intens și sistematic și „mușchii” empatiei, acasă și la școală. Mai multă literatură, artă și limbi străine, pentru că cei mai buni și cei mai de folos lumii vor fi cei care vor combina tehnologia cu inteligența emoțională. Un articol bun pe World Economic Forum.

vineri, 9 iunie 2017

Vorba de educație - nu e luna de pe cer

foto din arhiva personală - la un liceu din Ploiești
Pe la firul ierbii, prin liceele cu care am lucrat în această săptămână, la oraș sau la sat, în centru sau la periferie, copiii știu foarte clar ce așteptări au de la școala în care învață – să fie curată și primitoare, cu profesori în care să aibă încredere, cu ore „mai puțin monotone și în care să nu se plictisească” (am citat!), cu mai multe (și mai atractive!) activități extrașcolare și cercuri de teatru, muzică și dans, cu terenuri și săli în care să facă sport în condiții bune, cu laboratoare în care să nu intre doar ca să scrie în caiete, ci să facă experimente „pe bune”, cu computere mai multe și mai noi, la care să aibă acces și după cursuri, cu ore de practică în care să învețe cu adevărat meserie.
Nu ar fi chiar luna de pe cer .