luni, 15 iulie 2013

Solomon Marcus despre fragmentarea pe discipline de studiu (4)



Foto Vranceaatlastv
„De vreo 200 de ani, trăim într-o cultură tot mai fragmentată în discipline de tot felul, care au răspuns unor necesități incontestabile de ordonare a cunoașterii. Dar de vreo 60 de ani, această segmentare în domenii tot mai multe și mai restrânse a început să-și arate limitele. Viața nu este împărțită pe discipline. Tot mai multe probleme, dintre cele mai importante, nu se mai pot formula și cu atât mai puțin rezolva în termenii unei singure discipline. Dacă cercetarea ține seama de această nouă realitate, educația manifestă o inerție greu de depășit în această privință. Elevii frecventează concomitent vreo 15 discipline care nu comunică aproape deloc între ele. Această lipsă de comunicare a evoluat inevitabil spre un aparent conflict între diferite grupe de discipline, cum ar fi cele denumite(impropriu) științe exacte și așa numitele umanioare. S-a creat astfel impresia că niciun om nu poate aspira la dobândirea unei culturi complete, fiecare are de ales, sau te orientezi spre gândirea geometrică, sau spre cea de finețe (pentru a prelua un slogan bine cunoscut). Dar de fapt cercetarea a depășit de mai multe decenii această falsă incompatibilitate, alianța dintre discipline aparent în conflict s-a consolidat, începând cu mijlocul secolului trecut. Numai ca birocrația educațională nu a aflat încă acest lucru, deși ea continuă să fluture (dintr-o rutină care între timp a devenit demagogie) sloganul interdisciplinarității. Iată un singur exemplu, foarte recent. Se preconizează, începând cu copiii de la grădiniță, ore separate de muzică, de matematică și științele naturii, de limba română. Ca urmare, modul în care o întreagă tradiție pitagoreică a adus în aceeași albie aritmetica, geometria, retorica, biologia, muzica, astronomia și artele vizuale nu-și găsește locul nicăieri și generații după generații s-au format ignorând aceste lucruri care onorează spiritul uman. Înveți matematica fără a te antrena să exprimi coerent un raționament, deoarece exprimarea se învață la română, care-i alta disciplină. Înveți muzica fără a afla despre bazele ei pitagoreice, deoarece astfel ai intra pe teritoriul matematicii, care-i altă disciplina decât muzica. Înveți biologia, fără a afla (pentru că ai intra pe teritoriul altei discipline, matematica) despre legea Weber-Fechner, conform căreia, atunci când excitațiile merg în progresie geometrică, senzațiile corespunzătoare merg în progresie aritmetică." (Solomon Marcus – text preluat de pe http://sar.org.ro/solomon-marcus-educatia-un-bolnav-cu-diagnostic-controversat/)

2 comentarii:

  1. Ca principiu de structurare a continutului invatarii, interdiscipliarea a fost sustinuta inca de la inceputurile scolii, de catre sofistii greci care definisera programul unei enkzklios paidea, invatamantul circular conceput pentru a oferi elevului un orizont unitar al fundamentelor educatiei intelectuale. Principiul interdisciplinaritatii a fost teoretizat continuu, de-alungul istoriei invatamantului, chiar daca nu a fost aplicat in practica scolara decat arareori. Ca modalitate de organizare a continuturilor scolare in planuri, programe si manuale de invatamant, interdisciplinaritatea a fost aplicata la inceputurile istoriei scolii si a universitatii (universitas scientiarum), dar ulterior a fost progresiv limitata, pe masura ce societatea a evoluat catre specializare si superspecializare pe domenii de cunoastere si investigatie. Ma gandesc totusi la o intrebare ... dascalii sunt pregatiti in universitati sa predea in spiritul acestui principiu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt prea putin pregatiti, Valeria, si mai ales la nivel de teorie.

    RăspundețiȘtergere