Mi-am amintit astăzi de cât de mult le plăceau elevilor mei de liceu orele de engleză în care citeam și discutam literatură engleză și americană sau ascultam Beatles și Pink Floyd, într-o perioadă (anii1982-1990) în care în manuale nu se scria nimic despre cultura și civilizația britanică, iar de la inspectorat ni se spunea să studiem cu elevii congresele PCR în engleză!
The Rival este o poezie a Sylviei Plath care făcea din ora de engleză o oază de bine și de normalitate, într-o lume în care acestea ne erau interzise:
If the moon smiled, she would resemble you.
You leave the same impression
Of something beautiful, but annihilating.
Both of you are great light borrowers.
Her O-mouth grieves at the world; yours is unaffected,
And your first gift is making stone out of everything.
I wake to a mausoleum; you are here,
Ticking your fingers on the marble table, looking for cigarettes,
Spiteful as a woman, but not so nervous,
And dying to say something unanswerable.
The moon, too, abuses her subjects,
But in the daytime she is ridiculous.
Your dissatisfactions, on the other hand,
Arrive through the mailslot with loving regularity,
White and blank, expansive as carbon monoxide.
No day is safe from news of you,
Walking about in Africa maybe, but thinking of me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu