luni, 30 iunie 2014

Învățături de la Prințesa Bălașa Cantacuzino

Printesa Bălașa - anii ”70
În ultimii ani ai vieții, prințesa Bălașa Cantacuzino a locuit cu sora ei, Elena Donici Cantacuzino, în mansarda casei de pe Strada Libertății din Pucioasa. Când mergeam la lecția de engleză, o vedeam întotdeauna stând în pat, sprijinită cu spatele de o pernă imensă și scriind scrisori. Era o imagine atât de neobișnuită pentru mine în acea vreme, încât ani de zile m-am întrebat cui putea să scrie atât de mult și, mai ales, ce ar fi putut să scrie.

Zilele trecute, după atâția ani, am dat de o astfel de scrisoare și, implicit, de răspunsul la întrebările mele. Este vorba de o scrisoare în care principesa Bălașa îl îndeamnă pe scriitorul Paul Sân-Petru să traducă din poetul Saint-John Perse, pe care acesta abia îl descoperise (în ”Agent TFP:Omul nopții”, de Apostol Gurău, Editura Logos, 1977). 
Epistola se încheie absolut remarcabil:

 „Poate că totuşi ai înţeles ceva din ce vroiam să-ţi dau. Adică seninătate, îmbold în toate sensurile spre muncă atât în profesie, cât şi în poezie şi încredere în viaţă, căci e tare frumoasă! Şi să ştii că în fiecare om e o părticică divină. Prin neîncredere unii în alţii, prin nerăbdare, prin egoism burghez înălţăm ziduri între fraţi. Fiecare în cuibul lui, în tribul lui, în ţara lui îşi face o mică fortăreaţă. Atunci când priveşti cerul plin de stele îţi dai seama cât suntem de neînsemnaţi fiecare din noi pe acest mic pământ. Sunt atâtea alte planete…”.

Printesa Balasa - anul 1921

3 comentarii:

  1. Draga Anca,
    Am citit unele din comentariile/postarile tale despre surorile Elena si Balasa Cantacuzino si ma intreb ce ar fi gindit aceste femei mult mai destepte decit mine si decit tine la un loc despre mediile noastre moderne de comunicare, unde, indirect si siret/ager, vorbim mai mult despre noi decit despre cei pe care i-am iubit. Eu cred ca acea d-na Donici pe care eu am cunoscut-o si Balasa Cantacuzino ar fi dorit, dupa atitia ani de suferinta, sa ramina departe de comentariile noastre demne de fosta revista "Femeia" privind jalnica lor situatie si departe de lumea infometata de istorii tragice, dar vulgar savuroase, despre o lume aristocratica chinuita si demult apusa. Eu, personal, nu doresc sa impart cu nimeni dragostea mea pentru surorile Cantacuzino.

    Cu drag, Camelia Ravn, Copenhaga, Danemarca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Camelia,
      Multumesc pentru comentariu, de-abia azi l-am vazut, ma bucur sa aud de tine! Iti respect optiunea de a nu imparti cu nimeni dragostea pentru surorile Cantacuzino si poate ca asa ar fi cel mai bine!Eu am scris despre aceste femei extraordinare cu drag si recunostinta, din doua motive: pentru ca e un blog depre educatie si suntem cativa care am invatat destule de la aceste doamne si pentru ca sunt multi care nu stiu nimic despre ele si cred ca ar fi bine sa afle (de exemplu, elevii, profesorii și parintii scolii din Pucioasa care poarta numele d-nei Elena Donici Cantacuzino).

      An bun!

      Ștergere
    2. Draga Camelia,
      Esti ex. Camelia Bogdan? Daca da am fost colege de scoala si eleve ale lui Pomme. Dragut ar fi sa fi dat de tine in blogul Ancai Tirca. Daca nu e asam imi cer iertare...
      Monica

      Ștergere